Refuz să cred că această seminție a rezistat aici mii de ani pentru ca azi niște găști de nemernici să dea foc țării pentru interesele lor meschine, prostești sau nebunești sau pur și simplu de proști cu aere de șmecherași ce se cred.
Refuz să cred că fibra națională a acestui neam drept, cuminte și bun poate să piară sub asediul coordonat al unirii tuturor trusturilor de presă și publicitate sub comandă venetică sau autohtonă, care și-au pus drept scop să ne transforme într-o rasă de idioți negânditori, perfecți plătitori ai oricărei tâmpenii de produs inutil, leac miraculos nevindecător a nimic sau a orice sau scule minune care nu servesc la nimic pe televiziunile ajunse doar de teleshoping cu pauze scurte pentru știri cu crime, violuri și alte nenorociri.
Refuz să cred că tinerii acestei țări au drept scop în viață doar să împlinească 18 ani ca să aibă pașaport și să iasă la produs prin bordelurile lumii.
Refuz să cred că poporul tăcut al acestei țări se regăsește în vreuna dintre hoardele de hoți cu sau fără ștaif care s-au perindat pe la capul patului pe care Țara a fost făcută poștă cu perversiuni, cu rândul, de treizeci de ani încoace.
Refuz să cred că ar fi providențiali sau de bună credință niște retardați dușmănoși cu vorba rară și împiedicată ca iohăniș sau niște țărăneți vicleni ca dragnea sau niște veșnic mahmuri tari în clanță ca orban sau vreo acromegalitică frustrată ca chioveși cea cu aere de justițiară care urăște pe oricine doar pentru că poate.
Refuz să cred că o haită de milițieni cu apucături de vechi securiști, cu experiența pârnăii în sânge, pot deveni peste noapte procurori cinstiți și împreună cu judecători neșantajabili sau pur și simplu neticăloși vor asana justiția din România.
Refuz să cred în vreunul dintre cameleonicii susținători ai politicienilor trădătorilor de neam, aceeași care tot își schimă blana de trei decenii între ei și care latră cu spume la gură laude pentru diverse faruri călăuzitoare sau critică după cum își iau tainul, vor rezolva vreodată ceva.
Refuz să cred în vreuna din combinațiile ticăloase politice pe care le-a văzut trista scenă politică a ultimilor trei decenii cu aceiași analfabeți, hoți și pești. Pentru absolut toți lingăii de partid sau de clanțe de cabinete, voluntari, de frică sau năimiți nu va ajunge niciodată dezinfectantul pentru câtă mizerie au lăsat peste tot pe unde au fost. Poate focul uitării va mai curăța jegul acumulat.
Refuz să cred că prieteni din diaspora pe care i-am știut oameni de caracter totdeauna și pe care i-am respectat pentru verticalitate și neamestec cu cloaca se pot amesteca cu golănimea vulgară și că au ajuns azi să gireze cu fețele lor o turma de primate urlătoare cu bot, care au ca obiect al muncii doar bățul de selfie și ura împotriva a orice nu e ca ei.
Refuz să cred că după domnia capitalismului original de România au răzbit atât de puțini oameni de stat și oameni politici încât figurile lor nici nu se pot distinge în mocirla generală de până acum.
Refuz să cred că am orbecăit flămânzi și discreditați prin lume pentru a ajunge ca nici o palmă de pământ românesc pentru morminte să mai rămână în țară.
Refuz să cred că din diaspora a venit furtul care a dus la instaurarea ultimilor așa ziși președinți de țară, un golan și un retardat mintal cu plăcerea turismului gratis și cu sadismul lipit pe masca feței.
Refuz să cred că după ce ne-au dus dorul cu zecile de ani părinții noștri vor ajunge să-și amaneteze casele la bănci, pentru doi lei în plus la pensie, doar pentru că așa zice o smintită de la FMI. Măcar cei care s-au dus însingurați și înmormântați de alții nu mai văd jaful care se întinde peste frumosul plai românesc care nu prea mai e românesc.
Cred însă că acel popor român care a tăcut până acum, se va mișca, va alunga în pustii trădătorii de neam și va repara paguba și nemerniciile ultimilor treizeci de ani.
Asta știu că se poate.
Și mai știu că la reconstrucția mândriei curate românești Diaspora va fi cu Țara.
19 Februarie 2018
Refuz să cred că fibra națională a acestui neam drept, cuminte și bun poate să piară sub asediul coordonat al unirii tuturor trusturilor de presă și publicitate sub comandă venetică sau autohtonă, care și-au pus drept scop să ne transforme într-o rasă de idioți negânditori, perfecți plătitori ai oricărei tâmpenii de produs inutil, leac miraculos nevindecător a nimic sau a orice sau scule minune care nu servesc la nimic pe televiziunile ajunse doar de teleshoping cu pauze scurte pentru știri cu crime, violuri și alte nenorociri.
Refuz să cred că tinerii acestei țări au drept scop în viață doar să împlinească 18 ani ca să aibă pașaport și să iasă la produs prin bordelurile lumii.
Refuz să cred că poporul tăcut al acestei țări se regăsește în vreuna dintre hoardele de hoți cu sau fără ștaif care s-au perindat pe la capul patului pe care Țara a fost făcută poștă cu perversiuni, cu rândul, de treizeci de ani încoace.
Refuz să cred că ar fi providențiali sau de bună credință niște retardați dușmănoși cu vorba rară și împiedicată ca iohăniș sau niște țărăneți vicleni ca dragnea sau niște veșnic mahmuri tari în clanță ca orban sau vreo acromegalitică frustrată ca chioveși cea cu aere de justițiară care urăște pe oricine doar pentru că poate.
Refuz să cred că o haită de milițieni cu apucături de vechi securiști, cu experiența pârnăii în sânge, pot deveni peste noapte procurori cinstiți și împreună cu judecători neșantajabili sau pur și simplu neticăloși vor asana justiția din România.
Refuz să cred în vreunul dintre cameleonicii susținători ai politicienilor trădătorilor de neam, aceeași care tot își schimă blana de trei decenii între ei și care latră cu spume la gură laude pentru diverse faruri călăuzitoare sau critică după cum își iau tainul, vor rezolva vreodată ceva.
Refuz să cred în vreuna din combinațiile ticăloase politice pe care le-a văzut trista scenă politică a ultimilor trei decenii cu aceiași analfabeți, hoți și pești. Pentru absolut toți lingăii de partid sau de clanțe de cabinete, voluntari, de frică sau năimiți nu va ajunge niciodată dezinfectantul pentru câtă mizerie au lăsat peste tot pe unde au fost. Poate focul uitării va mai curăța jegul acumulat.
Refuz să cred că prieteni din diaspora pe care i-am știut oameni de caracter totdeauna și pe care i-am respectat pentru verticalitate și neamestec cu cloaca se pot amesteca cu golănimea vulgară și că au ajuns azi să gireze cu fețele lor o turma de primate urlătoare cu bot, care au ca obiect al muncii doar bățul de selfie și ura împotriva a orice nu e ca ei.
Refuz să cred că după domnia capitalismului original de România au răzbit atât de puțini oameni de stat și oameni politici încât figurile lor nici nu se pot distinge în mocirla generală de până acum.
Refuz să cred că am orbecăit flămânzi și discreditați prin lume pentru a ajunge ca nici o palmă de pământ românesc pentru morminte să mai rămână în țară.
Refuz să cred că din diaspora a venit furtul care a dus la instaurarea ultimilor așa ziși președinți de țară, un golan și un retardat mintal cu plăcerea turismului gratis și cu sadismul lipit pe masca feței.
Refuz să cred că după ce ne-au dus dorul cu zecile de ani părinții noștri vor ajunge să-și amaneteze casele la bănci, pentru doi lei în plus la pensie, doar pentru că așa zice o smintită de la FMI. Măcar cei care s-au dus însingurați și înmormântați de alții nu mai văd jaful care se întinde peste frumosul plai românesc care nu prea mai e românesc.
Cred însă că acel popor român care a tăcut până acum, se va mișca, va alunga în pustii trădătorii de neam și va repara paguba și nemerniciile ultimilor treizeci de ani.
Asta știu că se poate.
Și mai știu că la reconstrucția mândriei curate românești Diaspora va fi cu Țara.
19 Februarie 2018
