La această mizerie participă cu un
elan demn de o cauză bună personaje pe care la un moment dat chiar le-am crezut
cu mintea întreagă, dar nu este prima dată când am surprize proaste.
După mințile lor chinuite, acum,
toți băgătorii de seamă, deontologii cu simbrie sau voluntari, neumblații,
nevorbiții și toți analfabeții sunt specialiști în ale Diasporei.
Și sunt foarte mulți cei care au
găsit vinovatul pentru toate problemele pentru care țara este azi în halul în
care este. După cum zbiară corul denigratorilor, românii din afara granițelor
sunt de vină pentru absolut tot ce e rău în România, că de'... nu plătesc taxe în țara în
care evaziunea fiscală este brand național, că-și lasă părinții în pe seama
pensiilor plătite de statul român pe care ei rămașii îl țin în viață de parcă
nu în țară au muncit și nu la fondul de pensii românesc și-au plătit părinții
singuri contribuțiile, că înscăuneză președinți și politicieini tâmpiți de
parcă diaspora ar fi vota cu milioanele. Lista ar putea continua dar nu mai
vreau să citez toate mizeriile care azi sunt aruncate pe seama noastră.
Mai sunt și lingviștii care neavând argumente se leagă chiar
de cuvântul “Diaspora
”, că e despre evrei, că suntem emigranți economici, că nu am mâncat
salam cu soia cu ei în țară, că nu suntem suficient de patrioți cu țara pe care
ei au dat-o gratis, că vorbim stricat limba română și suntem doar subiect de
miștouri ieftine.
Diaspora este, cu o singură
excepție, o oglindă fidelă a României. Au plecat din țară oameni din aproape
toate categoriile sociale: medici. ingineri, profesori, funcționari, muncitori
calificați, necalificați, oameni fără carte și oameni fără căpătâi, pești,
prostituate, hoți, tâlhari, țepari, ducând în traista pribegiei tot ce știau ei
mai bine, bun sau rău. Oamenii de omenie rămași în țară au devenit minoritari,
speriați, scârbiți și timorați în fața asaltului nemernicilor în slujba
statului eșuat indiferent de cine a fost la putere.
Singurele categorii sociale care nu
au plecat din țară și au rămas atârnate disperat de sânul vlăguit al bugetului
sunt bravii procurori, securiștii, judecătorii și politicienii.
Ei nu al plecat. Oare de ce?
Să fie oare pentru că nu știu să
producă nicio plus valoare din capul lor și nu pot exista decât înregimentați
și la ordin?
Să fie pentru că frăția secăturilor
obediente și servile merge de duduie doar pe pământul românesc?
Să fie oare pentru că din
servilism, oportunism, lichelism și viclenie nu se produce suficient afară?
Să fie pentru că nepotismul,
clientelismul, amantlâcul și toate derivatele lor se dezvoltă bine doar pe glia
strămoșească?
Acum se strânge funia la par în
România și într-un stat doborât de paraziții neemigrați dar enumerați mai sus
cărora cazurile disperate precum Caracal, Săpoca, Focșani și câte or mai fi
neștiute, le cer soluții profesionale nu mai are cine să le rezolve și dau vina
unii pe alții. Politicienii autohtoni încercă să adune capital electoral și
voturi din orice nenorocire că de altceva oricum nu sunt în stare.
Noi am plecat de voie sau de nevoie
iar golul rămas a fost umplut cu multă prostie cu diplome pompoase, cu un număr
în creștere exponențială a serviciilor secrete și a sumelor cheltuite de
acestea, cu o armată de procurori obtuzi telecomandați, cu judecători
părtinitori, cu politicieni în simbria cui marcă banul gros și televiziuni și
presă care au transformat ce a mai rămas din țară într-un OTV mult mai nociv
decât idea inițială.
Și pentru că răul trebuia să aibă
și o etichetă ușor de recunoscut a fost inventat haștagul rezistent.
De fiecare dată când este vorba
despre România văd câtă dreptate amară a avut Constantin Brâncuși.
Dar refuz să cred că vom pieri cu
toții din prostia și ticăloșia altora.
Diaspora încă nu și-a spus
cuvântul.
23 August 2019