Acest popor a fost îngenunchiat din momentul în care a fost convins cu viclenie și înșelătorie, că el poporul, nu mai contează indiferent de cum votează, dacă votează sau indiferent cine ajunge la putere. La ceastă idee nenorocită, se adaugă acum și tâmpenia că strada, ulița, 1.000, 30.000 sau 500.000 de urlători violenți și vulgari, cu ochii roșii ieșind din cap pot schimba regulile democrației.
A mai fost o acțiune similară dar pe dos atunci când poliția din Republica Moldova s-a substituit casei comune / mafiei moldovenești doar că în România s-a întâmplat invers.
Mafia, așa golănească și de cumetrie cum e cea autohtonă, a penetrat serviciile până la vârf. Fără protecția multora din servicii și poliție nu ar mai fi existat nici privatizări falimentare, nici cămătărie, nici droguri și video-chat și prostituție, nici bani pentru finanțat campanii electorale pentru toți nechemații și analfabeții.
Succesul în alegerile legislative din 2016 au fost rezultatul cunoașterii foarte bune a profilului votantului român. PSD-ul a știut să se vândă ca partid al celor mulți și cu daruri ieftine sau scumpe, promisiuni, constrângeri sau șantaj și a reușit să scoată la vot 18% din populația cu drept de vor a României cu cel 2% de la ALDE a surclasat toate celelalte partide de 8, 3 sa 2 %. Toți ceilalți 61%, nevotanți de silă, din dezinteres, din prostie sau pur și simplu neinteresați de viața cetății s-au uitat de departe la circul politic românesc.
Când reprezinți 18% dintr-o țară, orice ai face bine nu are nici ecou nici nu aduce mulțumiri pe scară largă. Dacă în schimb, ceea ce faci, faci prost, neprofesional, fără să dai satisfacție nici măcar celor care te-au votat atunci chiar ai o mare problemă. Că Dragnea a fost sau nu pe felie cu securiștii vechi sau noi, azi, chiar nu mai are nici o importanță. Că acum după doi ani de la alegeri se tot bâlbâie, schimbă guverne și primi miniștri și nu dă de toți pereții cu cei care au pus în genunchi țara, așa cum a promis că va face dreptate până la capăt, e un motiv suficient să dispară de pe scena politicii.
Partea proastă este că în jurul lui Dragnea au avut loc foarte puțini oameni de calitate. PSD-ul nu este un partid de tâmpiți și de hoți așa cum urlă toți cei cu minte scurtă și idei puține. Dar lipsa unor oameni aplicați, profesioniști, hotărâți, neșantajabili și loiali partidului, nu liderului suprem, a dus la penuria de cadre de azi din PSD. Și această problemă nu are rezolvare pe termen scurt și mediu. Când ai drept criterii de promovare doar scurtimea fustei, numărul de la sutien, servilismul, oportunismul, contul gras din bancă sau cursurile de pe la școlile serviciilor e normal ca vlaga partidului să se termine într-o zi.
Că PSD se duce în cap din lipsă de idei, că au epuizat și manualul propagandistului, și trucurile și promisiunile și locurile din organigramele administrației sufocate de neamuri proaste, amante, copii nătângi, nepoți nereușiți și slugi umile nu mai e demult un secret.
Acestui colos aproape fără reacții, nerv sau vlagă, căruia răspândacii securiști vechi și noi îi cântă de doi ani prohodul din două în două luni, ba la Paști, ba de 1 Mai, ba de Sfânta Mărie, ba de Crăciun, ba de Anul Nou, i s-a oprit inima de mult. Doar că vestea, impulsurile nervoase nu i-au ajuns la creierul încețoșat de lipsa circulației sângelui stagnat în instalație.
Vicleanul Dragnea a știut să radă tot în jur și să se facă indispensabil pentru partid și pentru cei care cred încă în promisiunile din 2016 ca într-un fel de doză de otravă care nici nu te omoară dar nici nu te lasă să te scuturi, să te ridici și să te duci la doctor să te vindeci.
Acest sentiment de dependență, amestecată cu ură, amestecată cu speranță, hrănită cu satisfacții mărunte cât să țină în viață flacăra unei idei dar nu cât să ardă cu vâlvătaie purificatoare și curățitoare a coclelii care s-a întins peste tot este cel mai rău lucru care s-a abătut peste România.
Dezamăgirea oamenilor care chiar au crezut în buna credință a liderilor PSD nu poate și nu va rămâne nepedepsită.După doi ani de măsuri de dreapta aplicate de guvernele PSD de stânga lăsat definitiv fără obiectul muncii opoziția nevolnicului PNL.
Pe de altă parte, supraviețuitorii politici din PNL-ul în care crește seva otrăvită din altoiul PDL, sunt total nesemnificativi . Cu vânzarea partidului lor, așa zis istoric, către alogenul sas cu apucături de cleptoman imobiliar, grandoman și străin de realitățile țării pe care nu o înțelege, nu o iubește dar vrea să o mai călărească o tură, actualii butonatori de la conducerea PNL nu produc și nu vor putea produce nimic cu folos pentru țară. Nu au cu cine, nu au cu ce, nu știu cum și nu au nici cum. Trecerea unei moțiuni de cenzură cu care să dărâme actualul guvern nu ar fi decât o nouă monstruoasă coaliție așa cum PNL a mai făcut în trecut. Cei care uită istoria merită să o retrăiască în cele mai urâte forme.
Eșecul mișcării anarhoido-civice a așa-zisei societăți civile care numai civilizată nu este, de tip rezist, începute sub un semn bun cu Roșia Montana, și transformate apoi într-un amalgam de gunoaie scoase la suprafață de învolburații ultimi doi ani, au avut un singur rol benefic. Au delimitat răul latent difuz la toate nivelele și l-au înregimentat într-un unic curent oarecum politicianist atâta timp cât singurul lor program politic este trimitrrea dușmanilor la pușcărie, anarhia, violența, vulgaritatea, urletul de jos orice, fără nicio propunere constructivă, fără vreun alt plan în afară de ridică-te tu ca să mă așez eu.
E trist și periculos ca în anul centenar să ai la cârma țării niște non valori sau rateuri ca mulți dintre actualii miniștri dar ar fi groaznică imaginea unui alt guvern făcut din elementele care azi se opun PSD doar pentru a se urca ei pe capra căruței România.
2. Securicii vechi și noi
Peste vina de a fi asistat și participat la vânzarea țării la primul venit, peste amestecul și dirijarea justiției doar pentru răfuieli și reglări de conturi politico-economico-mafiote, peste transformarea apărării siguranței naționale într-un talcioc unde se vinde la metru și la kil țara, consider că cea mai gravă nenorocire pe care securicii vechi și noi au abătut-o asupra României a fost și continuă să fie inocularea pe toate canalele și la toate nivelele a ideii nenorocite că toate partidele sunt la fel, că votul nu contează și că oricum orice am vota se găsește cineva dințară, de la Bruxelles sau de la Casa Albă care să deturneze voința votanților.
Și pentru ca răul să poarte un nume clar, scandalul securisto-usristo-sereisto-rezist s-a mutat și în Diaspora în diverse grupuri a căror lianți sunt ura, manipularea, dezinformarea, îndemnurile la anarhie și violență și dorința de ascensiune politică a unor analfabeți dispuși să facă orice pentru a sări etapele firești ale evoluției. Așa a fost și la venirea comuniștilor: toți proștii au ajuns importanți și efectele s-au văzut.
3. A treia cale
În toate partidele există oameni bine intenționați, cinstiți, de omenie serioși și iubitori de țară.
Din păcate ei nu ajung în locurile în care să și conteze. Secăturile sunt mai iuți de picior, nu respectă regulile, sar peste rând, fură ideile altora, vând și trădează fără să clipească și se aliază ușor între ele pentru scopuri meschine și 30 de arginți.
Iar diaspora suferă de aceleași boli ca și poporul român. Diferența este doar în faptul că cei de afară nu depind financiar de avantajele politico-economice oferite ca monedă de schimb celor care trăiesc în țară.
Dacă înainte de 1989 era un act de curaj și disperare să fugi din țară, astăzi este un act de curaj să trăiești cinstit în țară.
Birocrația a ajuns la nivele de încâlceală inimaginabile, prostia în administrația locală e bazată aproape exclusiv pe clientelism politic de orice culoare și este sufocantă.
Școala a pierdut aproape toate atributele de făuritor de caractere și a devenit un vector purtător de sexomarxism, bolșevism, vulgaritate și violență. Promotorii deviațiilor comportamentale și sexuale devin pe zi ce trece tot mai agresivi și ocupă sfere întregi din viața noastră și a copiilor noștri.
Sănătatea a rămas pe mâna celor puțini și insuficienți ca număr și care ori nu au avut curaj ori au fost prea comozi ca să plece în lume.
Presa, toată presa, a ajuns un malaxor de dezinformare, manipulare și pepinieră pentru mercenariat politic și nu mai face informare ci interpretează realitatea după cum plătește clientul momentului.
Justiția umblă bezmetică prinsă în păienjenișul uneltirilor și protocoalelor care au denaturat complet sensul principiilor dreptății.
Toată lumea urăște pe toată lumea și un asemenea nivel de tensiune socială nu s-a mai văzut până acum. Se rup familii, se certă prietenii, turnătorii și denunțătorii devin eroi naționali, discursul dublu și dubla măsură au devenit mod de viață.
Europa face ce știe mai bine, adică exploatează în beneficiul marilor state orice slăbiciune de la București acum când am rămas stăpâni pe nici 10% din capitalul și proprietățile țării.
Dacă înainte de 1989 era un act de curaj și disperare să fugi din țară, astăzi este un act de curaj să trăiești cinstit în țară.
Birocrația a ajuns la nivele de încâlceală inimaginabile, prostia în administrația locală e bazată aproape exclusiv pe clientelism politic de orice culoare și este sufocantă.
Școala a pierdut aproape toate atributele de făuritor de caractere și a devenit un vector purtător de sexomarxism, bolșevism, vulgaritate și violență. Promotorii deviațiilor comportamentale și sexuale devin pe zi ce trece tot mai agresivi și ocupă sfere întregi din viața noastră și a copiilor noștri.
Sănătatea a rămas pe mâna celor puțini și insuficienți ca număr și care ori nu au avut curaj ori au fost prea comozi ca să plece în lume.
Presa, toată presa, a ajuns un malaxor de dezinformare, manipulare și pepinieră pentru mercenariat politic și nu mai face informare ci interpretează realitatea după cum plătește clientul momentului.
Justiția umblă bezmetică prinsă în păienjenișul uneltirilor și protocoalelor care au denaturat complet sensul principiilor dreptății.
Toată lumea urăște pe toată lumea și un asemenea nivel de tensiune socială nu s-a mai văzut până acum. Se rup familii, se certă prietenii, turnătorii și denunțătorii devin eroi naționali, discursul dublu și dubla măsură au devenit mod de viață.
Europa face ce știe mai bine, adică exploatează în beneficiul marilor state orice slăbiciune de la București acum când am rămas stăpâni pe nici 10% din capitalul și proprietățile țării.
Pericolul hoardelor de imigranți trimiși de islam se arată doar la câteva sute de kilometri de granițele noastre.
Au fost absolut toate condițiile ca Anul Centenarului României să fie anul dezbinării și al disoluției naționale ca popor și teritoriu. Iar alogenul sas a dirijat după partitura scrisă de alții toată cacofonia politică din România și de afară.
În loc să ne bucurăm de ce avem prin jertfa eroilor de la 1918 și de ce putem construi împreună, am ajuns ca sub conducerea unor neputincioși rău intenționați să ne pierdem cu totul și calea spre bine și țărâna de sub picioare și viitorul ca neam și țară.
Un singur lucru ne mai poate salva, unirea tuturor românilor de bună credință cu dorință de bine și dragoste pentru țară și popor, indiferent de simpatiile politice, în anii ce urmează, din străinătate și din țară și abandonarea tuturor orgoliilor mici sau mari care întrețin fărâmițarea noastră ca nație indiferent de locul în care trăiește fiecare.
Putem avea șansa ca peste timp să fim amintiți ca cei care la ceas de cumpănă grea pentru neam și țară, am fost cei care au împiedicat fărâmarea României și transformarea poporului român într-o populație fără identitate numai bună de scos la produs de către peștele de serviciu.
14 Noiembrie 2018
Au fost absolut toate condițiile ca Anul Centenarului României să fie anul dezbinării și al disoluției naționale ca popor și teritoriu. Iar alogenul sas a dirijat după partitura scrisă de alții toată cacofonia politică din România și de afară.
În loc să ne bucurăm de ce avem prin jertfa eroilor de la 1918 și de ce putem construi împreună, am ajuns ca sub conducerea unor neputincioși rău intenționați să ne pierdem cu totul și calea spre bine și țărâna de sub picioare și viitorul ca neam și țară.
Un singur lucru ne mai poate salva, unirea tuturor românilor de bună credință cu dorință de bine și dragoste pentru țară și popor, indiferent de simpatiile politice, în anii ce urmează, din străinătate și din țară și abandonarea tuturor orgoliilor mici sau mari care întrețin fărâmițarea noastră ca nație indiferent de locul în care trăiește fiecare.
Putem avea șansa ca peste timp să fim amintiți ca cei care la ceas de cumpănă grea pentru neam și țară, am fost cei care au împiedicat fărâmarea României și transformarea poporului român într-o populație fără identitate numai bună de scos la produs de către peștele de serviciu.
14 Noiembrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu